L@acul
Lângă lacul cel albastru, ce cutremură o barcă
Stau, te sun, bateria se descarcă
Nu răspunzi, nu cred că vii, păi noi cum ne-am înţeles!
Să trăim iubiri depline la mijloc de codru des
Pupăza şi ciocârlia, ne cântă frumos romanţa
Eu te-aştept în continuare, totuşi nu îmi pierd speranţa
Păsărici cântând în codru, se tot ceartă între ele
Cucul cânta gothic metal, ciocârlia doar manele
Eu aştept nerăbdător, fix în mijloc de natură
Tu din trestii să răsari, şi să-mi cazi uşor pe … piept.
Să plutim pe-un nor de puf, inocenţi ca doi copii
Asta după supradoza de haşiş şi Extasy
Iarba verde de sub noi, care creşte lin şi drept
Iau , o pun pe o hârtie, îi dau foc şi trag în piept
Ca să termin furajarea, doar un lucru mi-a rămas
Tu să vii cu praf de cretă, apoi eu să-l trag pe nas
Dar nu vii, iar m-ai fentat, te-am rugat să nu mă minţi
Şi te-njur cu referire la vreunul din părinţi
La sfârşit mă scol din transă, şi-mi dau seama că eu iar
Tot gândindu-mă la tine, sunt cu mâna-n buzunar.
joi, 30 octombrie 2008
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu